2
min read
A- A+
read
Procedura insolvenţei

Procedura insolvenţei

Procedura insolvenţei
Menţinerea sau denunţarea contractelor debitorului

Regimul juridic al contractelor în derulare în procedura insolvenţei este diferit faţă de regimul de drept comun, legiuitorul punând în prim plan obiectivul economic al contractului,  respectiv salvarea întreprinderii. De aici rezultă necesitatea reglementării unor reguli speciale pentru contractele aflate în curs la data deschiderii procedurii insolvenţei, toate subsumate principiului maximizării averii debitorului. Administratorul judiciar/lichidatorul este cel îndrituit a aprecia asupra asumării sau denunţării contractului, după o evaluare a rentabilităţii acestuia din punct de vedere economic şi o evaluare juridică a efectelor denunţării.

Asadar, Administratorul judiciar/lichidatorul are autoritatea de a decide menţinerea sau denunţarea oricărui contract al debitorului aflat în derulare

Pornind de la principiul maximizării averii debitorului, art. 123 alin. (1) teza a IV‐a din Legea insolvenței prevede că  ”în vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, într‐un termen de prescripție de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate sa denunțe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate”. Aşadar, administratorul judiciar/lichidatorul este cel îndrituit a aprecia asupra asumării sau denunțării contractului, având în vedere posibilitatea cocontractantului de a formula cerere de despăgubire a prejudiciului suferit urmare încetării intempestive a efectelor acestuia.   Dreptul de apreciere asupra îndeplinirii condițiilor legale  şi asupra oportunității menținerii sau denunțării contractului aparține practicianului în insolvență, aceasta implicând o responsabilitate sporită. Aceasta atribuţie ii revine administratorului judiciar chiar dacă debitorului nu i-a fost ridicat dreptul de conducere/administrare a activităţii. De menţionat faptul că, din momentul declanşării falimentului, debitorului i se ridică de drept dreptul de conducere/administrare a activităţii.

Denunțarea contractului este o opțiune, iar nu o obligație a administratorului/lichidatorului judiciar, dar asumarea contractului presupune o executare impecabilă  a obligațiilor debitorului pe viitor. Tocmai de aceea, pentru o mai accentuată responsabilizare a administratorului judiciar/lichidatorului, în noua reglementare s‐a prevăzut că  atunci când optează  pentru menținerea contractului, „administratorul judiciar/lichidatorul judiciar precizează  trimestrial, în cadrul rapoartelor de activitate, dacă  debitorul dispune de fondurile băneşti necesare achitării contravalorii bunurilor sau prestațiilor furnizate de cocontractant”. În ceea ce priveşte momentul exercitării opțiunii, dreptul de opțiune poate fi exercitat într‐un termen relativ scurt: 3 luni de la data deschiderii procedurii.   În acelaşi termen este  ținut  şi cocontractantul să  îşi exercite dreptul său de notificare a practicianului în insolvență  pentru a se pronunța în sensul denunțării sau asumării contractului. Potrivit art. 123 alin. (1) teza a V‐a din Codul insolvenței, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile de la primire, notificării contractantului, formulată în primele 3 luni de la deschiderea procedurii, prin care i se cere să denunțe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunțat. Sancțiunea pasivității practicianului în insolvență în fața unei astfel de notificări este severă  – contractul se consideră denunțat.  Contractul se consideră astfel denunțat: a) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepționarea solicitării cocontractantului privind denunțarea contractului, dacă  administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu răspunde; b) la data notificării denunțării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. Deseori, în contractele comerciale, părtile prevăd în mod expres cazul deschiderii procedurii insolvenţei ca un motiv de încetare a contractului. Cu toate acestea, contractantul debitorului poate accepta continuarea contractului avându-se în vedere şi faptul că obligaţiile contractuale executate după deschiderea procedurii insolvenţei se plătesc cu prioritate.