Legea care reglementează procedura de insolventa este Legea nr. 85/2014, modificata, care prevede ca insolvența este o stare a patrimoniului unui debitor care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor. Pe scurt, insolvența este situația în care o firmă nu mai are capacitatea financiară de a-și plăti datoriile față de creditori, instituții financiare, angajați sau parteneri de afaceri. Intrarea în insolvență, conform legislației actuale, se face atunci când au trecut 60 de zile de la scadența unor plăți față de creditori.
Firmele care pot intra în insolvență sunt regiile autonome, profesioniștii, orice tip de întreprindere comercială, așa cum sunt ele definite în Codul Civil. Procedura insolvenței nu poate fi declanșată în cazul celor cu profesii liberale, instituțiilor de învățământ, institutelor de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, ce aparțin statului.
Principalele motive pentru care o firmă intră în insolventă sunt de natură economică și administrative:
nu are venituri suficiente pentru a-și plăti creditorii;
a contractat credite pe care nu le mai poate achita la termen;
a realizat activități economice nerentabile financiar;
nu își mai poate achita obligațiile financiare față de și bugetul de stat si angajați;
nu își mai poate achita obligațiile generale contractate;
nivelul încasărilor nu mai susține cheltuielile curente;
există scurgeri, furturi sau delapidări de fonduri
Deschiderea procedurii de insolvență poate fi solicitată de debitor, de creditori și chiar de angajații unei societăți. În fapt debitorul este primul care își cunoaște disponibilitățile materiale și poate anticipa care va fi situația financiară și posibilitățile bănești în perioada următoare. În cele mai multe cazuri, insolventa este cerută de creditori, când numai pot recupera datoriile accumulate la temenele scadente.
Există de fapt două tipuri de proceduri, respectiv procedura de insolventa generala și cea simplificată. În timp ce procedura generală implică trecerea la reorganizarea judiciara și încercarea de redresare, procedura simplificată presupune intrarea directă a debitorului în faliment, însă cu respectarea anumitor condiții.
Firma care alege varianta intrării în procedura generala a insolventei, va avea parte de o serie de avantaje, dar și de dezavantaje.
În ceea ce privește avantajele menționăm:
firma nu va mai putea fi supusa procedurii de executarea silită
va scăpa de plata anumitor penalități
își poate salva compania dacă planul de reorganizare este votat de adunarea creditorilor si confirmat de instanță.
este amânat falimentul pe o perioada de minim 3 ani, cu posibilitatea prelungirii, timp in care firma se poate redresa.
În ceea ce privește dezavantajele implicate avem:
nu va mai putea participa la licitații publice
nu va mai putea beneficia de credite bancare
planul de redresare nu poate dura mai puțin de 3 ani, se poate prelungi peste 3 ani in anumite situatii prevazute de lege
nu va mai prezenta încredere pentru parteneri și colaboratori noi.
- Loghează-te sau înregistrează-te să postezi comentarii