Contestația la executare silită este o modalitate prin care se obține anularea oricărui act de executare silită de către persoanele interesate. Contestația la executare propriu zisă poate fi formulată în termen de 15 zile de la comunicarea actului contestat, iar atunci când se solicită anularea executării silite înseși, contestația poate fi depusă în termen de 15 zile de la comunicarea primului act de executare silită (art. 715 Cod procedură civilă). Pe de altă parte, contestația la titlu poate fi formulată oricând în interiorul termenului de a obține executarea silită.

Potrivit Noului Cod de Procedura Civila, contestatia la executare trebuie formulata la instanta de executare, deci, ca regula, la judecatoria in a carei circumscriptie se afla, la data sesizarii organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Ca regula, contestatia la executare propriu-zisa, inclusiv contestatia formulata de un tert care invoca un drept propriu asupra bunului supus executarii silite, precum si contestatia impotriva refuzului organului de executare de a efectua o executare silita ori de a indeplini un act de executare se vor indrepta la instanta de executare.

Doctrina juridică a împărțit contestația în trei categorii: − contestația la titlu prin care se solicită lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu; − contestația propriu-zisă, ce urmărește anularea executării silite înseși, a unor încheieri întocmite de executorul judecătoresc sau a unor acte de executare silită, precum și anularea încheierii de încuviințare a executării silite; − contestația privind refuzul executorului judecătoresc de a efectua executarea silită sau de a întocmi un act de executare. Este foarte important a se preciza că, prin contestația la titlu, nu se pot invoca motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, ce pot fi invocate numai prin intermediul contestației propriu-zise atunci când titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească. Prin intermediul acestei contestații nu se poate obține nimic mai mult decât lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, similar procedurii reglementate de art. 443 din Codul de procedură civilă, contestația nefiind o cale de retractare a titlului executoriu. Astfel, se poate apela la această contestație numai atunci când titlul executoriu este ambiguu, când sunt necesare explicații, deslușiri ori lămuriri ale acestuia. Prin urmare, se poate urmări numai elucidarea unor aspecte care îngreunează sau fac chiar imposibilă executarea silită, nicidecum desființarea titlului executoriu. Dispozițiile art. 713 alin. (2) Cod procedură civilă, care permit ca în contestația la executare să se invoce motive de fapt sau de drept privind fondul dreptului cuprins în titlul executoriu,  nu au aplicabilitate în contestația la titlu. Aceste motive ce țin de fondul dreptului reprezintă chestiuni privitoare la valabilitatea titlului executoriu, tinzând la desființarea parțială sau chiar totală a titlului. Acest aspect își găsește clarificarea în cuprinsul art. 713 alin. (2) Cod procedură civilă, potrivit căruia se pot invoca motive legate de fondul dreptului numai atunci când legea nu prevede o cale specifică pentru desființarea titlului. În ceea ce privește motivele de fapt și de drept ce pot fi invocate prin intermediul contestației propriu-zise, acestea sunt extrem de diverse, de la prescrierea dreptului de executare silită, lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, până la diverse motive privitoare la nulitatea titlului executoriu. Există anumite bunuri exceptate de la executarea silita. În ceea ce privește bunurile mobile, acestea sunt: bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului și familiei sale, obiectele de cult; obiectele indispensabile persoanelor cu handicap și cele destinate îngrijirii bolnavilor; alimentele necesare debitorului și familiei sale pe timp de 3 luni, iar, dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, animalele destinate obținerii mijloacelor de subzistență și furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă; combustibilul necesar debitorului și familiei sale pentru 3 luni de iarnă; scrisorile, fotografiile și tablourile personale sau de familie etc. În plus, salariul/pensia debitorului pot fi urmărite numai până la ½ din salariul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere și până la 1/3 din salariul lunar net pentru alte tipuri de obligații. Veniturile din muncă sau sumele plătite periodic debitorului, destinate asigurării mijloacelor de existență, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părții ce depășește jumătate din acest cuantum. Există o categorie de venituri care sunt excluse de la executare: alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele etc.