1. SFIA: mai multă flexibilitate pentru companiile care vor certitudine fiscală înaintea unei tranzacții
Începând cu 7 septembrie 2026, Ordinul MF nr. 1.128/2026 introduce o nouă procedură privind soluția fiscală individuală anticipată (SFIA).
Una dintre cele mai relevante schimbări este eliminarea condiției potrivit căreia cererea trebuia formulată cu minimum 90 de zile înaintea tranzacției.
În noul cadru, cererea poate fi depusă înainte sau în cursul implementării tranzacției, cu condiția ca aceasta să nu fi produs încă efectele fiscale pentru care se solicită soluția.
Schimbarea poate fi relevantă în special pentru restructurări, finanțări, operațiuni M&A și modele contractuale noi, în cazul cărora tratamentul fiscal poate influența inclusiv structura operațiunii.
Există însă o limită importantă: soluția produce efecte numai pentru solicitant, nu și pentru celelalte entități menționate în documentație. În cazul tranzacțiilor intragrup, trebuie analizat separat cine solicită SFIA și pentru ce tratament fiscal este necesară certitudinea. Pasted text
2. Cyber Resilience Act: raportarea anumitor incidente începe în 24 de ore
Începând cu 11 septembrie 2026 sunt aplicabile obligațiile de raportare prevăzute de art. 14 din Regulamentul (UE) 2024/2847 – Cyber Resilience Act.
Producătorii produselor cu elemente digitale trebuie să raporteze prin platforma unică ENISA vulnerabilitățile exploatate activ și incidentele severe care afectează securitatea produselor.
Calendarul este unul foarte scurt: avertizarea inițială trebuie transmisă în 24 de ore de la luarea la cunoștință, fiind urmată de o notificare completată în 72 de ore și, ulterior, de raportul final, în termenele aplicabile fiecărei situații.
Sunt vizate, între altele, companiile care produc software, aplicații, echipamente conectate și produse IoT.
Pentru acestea, conformarea nu ar trebui tratată exclusiv ca responsabilitatea departamentului IT. Contractele cu dezvoltatorii și furnizorii, procedurile de incident-response și circuitul intern al informației trebuie să permită companiei să reacționeze în termenele prevăzute de regulament. Pasted text
3. NIS2: controalele declarate neaplicabile rămân o excepție
O altă evoluție importantă în materia securității cibernetice privește autoevaluarea NIS2.
Ordinul DNSC nr. 2/2026, aplicabil din 18 septembrie, permite entităților vizate să declare anumite controale drept neaplicabile, dar numai în limite stricte: un control la nivel de bază, trei la nivel important și cinci la nivel esențial.
Cele 29 de măsuri-cheie nu pot fi excluse, iar fiecare excludere trebuie justificată în scris și reflectată în declarația de aplicabilitate.
Pentru companiile care intră în domeniul NIS2, implicația practică este importantă: posibilitatea de excludere nu trebuie interpretată ca o modalitate generală de reducere a cerințelor de conformare. Matricea de aplicabilitate, justificările și documentația tehnică trebuie să poată susține opțiunile companiei în eventualitatea unui control DNSC.
4. EUDR: lista produselor vizate de regulament se modifică
Regulamentul delegat (UE) 2026/2102 modifică Anexa I a regulamentului european privind produsele asociate defrișărilor.
Anumite produse din piele bovină și cauciuc sunt eliminate din domeniul de aplicare, fiind clarificate și unele excluderi privind deșeurile, produsele second-hand, mostrele și anumite ambalaje.
În sens invers, lista este extinsă cu produse precum cafeaua solubilă și noi derivate ale uleiului de palmier, aceste extinderi urmând să se aplice de la 30 decembrie 2027.
Pentru importatori, producători și companiile cu lanțuri internaționale de aprovizionare, analiza nu ar trebui făcută exclusiv pornind de la denumirea comercială a produsului. Încadrarea tarifară și codurile NC pot determina existența obligațiilor de due diligence.
Modificarea este relevantă inclusiv în tranzacțiile M&A, unde conformarea EUDR poate deveni o componentă a due diligence-ului pentru companiile care operează cu produsele vizate.
5. CBAM: pentru anumiți operatori noi, garanția bancară devine un element de cost
Ordinul MF nr. 1.188/2026, în vigoare din 10 septembrie, operaționalizează garanția prevăzută în cadrul CBAM pentru anumite categorii de operatori.
Sunt vizate entitățile care nu au fost stabilite pe parcursul celor două exerciții financiare anterioare cererii de autorizare și care importă produse din sectoare precum ciment, oțel, aluminiu, îngrășăminte, hidrogen sau energie electrică.
Garanția se calculează în raport cu importurile estimate și se constituie integral în euro, prin scrisoare de garanție bancară plătibilă la prima cerere. Valoarea acesteia poate fi ajustată ulterior în funcție de importurile efective.
Din perspectivă comercială, obligația nu reprezintă doar o chestiune de compliance. Costul garanției trebuie luat în calcul în cash-flow, finanțare și prețul tranzacțiilor. Pasted text
6. Litigiile: după prima casare cu trimitere, strategia procesuală devine esențială
Prin Decizia nr. 133/2026, publicată la 18 septembrie, Curtea Constituțională a confirmat regula prevăzută de art. 498 alin. (2) Cod procedură civilă privind casarea cu trimitere o singură dată.
În esență, tribunalul sau curtea de apel poate casa cu trimitere o singură dată în cursul procesului. În cazul unei noi casări, instanța de recurs va reține cauza și va judeca fondul.
Pentru companiile implicate în litigii comerciale, fiscale, recuperări de creanțe sau contestații la executare, consecința este una practică: rejudecarea după prima casare nu trebuie tratată ca o simplă etapă intermediară.
Probatoriul și apărările relevante pentru fond trebuie pregătite complet, având în vedere posibilitatea ca, într-un nou ciclu procesual, instanța de control să soluționeze direct cauza.
7. Dosarele în instanță pot rămâne temporar nerepartizate
Separat de regulile privind casarea, din 15 septembrie 2026 se aplică un nou mecanism privind repartizarea dosarelor în funcție de capacitatea de procesare a instanțelor.
Hotărârea Secției pentru judecători a CSM nr. 1.223/2026 permite ca dosarele care depășesc capacitatea zilnică de procesare să rămână temporar nerepartizate, cu excepția cauzelor urgente, în condițiile metodologiei aplicabile.
În practică, data înregistrării unei acțiuni nu mai garantează întotdeauna repartizarea imediată.
Pentru companii, acest aspect poate influența calendarul estimat al litigiilor și al recuperărilor de creanțe. În cazul măsurilor provizorii, suspendărilor sau altor proceduri urgente, justificarea caracterului urgent devine cu atât mai importantă. Pasted text
8. Transportul alternativ: procedurile ARR se mută online
Digitalizarea continuă și în relația operatorilor de transport alternativ cu Autoritatea Rutieră Română.
Din 18 septembrie, solicitările pentru ecusoanele de transport alternativ nu mai sunt primite pe hârtie, iar din 24 septembrie cererile pentru autorizații și copii conforme urmează să fie depuse exclusiv online.
Operatorii, platformele și flotele vizate trebuie să acorde atenție atât validării conturilor și migrării documentelor, cât și păstrării confirmărilor electronice relevante pentru calcularea termenelor administrative.
9. Hărțile de risc seismic: metodologie nouă din 11 octombrie
În sectorul imobiliar și al construcțiilor, Ordinul MDLPA nr. 1.037/2026 aprobă metodologia RTC 18-2026, aplicabilă din 11 octombrie.
Aceasta introduce o metodă unitară pentru elaborarea hărților de risc seismic, inclusiv pentru inventarierea expunerii și estimarea pierderilor la nivelul anumitor zone.
Hărțile pot deveni relevante pentru prioritățile de consolidare, documentațiile de urbanism, investițiile publice și evaluările realizate de finanțatori și asigurători.
Un aspect trebuie însă păstrat clar: harta de risc seismic nu înlocuiește expertiza tehnică individuală a unei clădiri. Pasted text
10. Răspunderea solidară a administratorilor: ANAF propune o nouă procedură
O altă evoluție care merită urmărită privește răspunderea solidară a administratorilor și a altor persoane pentru obligațiile fiscale ale societății.
În acest caz vorbim, la nivelul briefingului analizat, despre un proiect, nu despre o regulă definitivă.
Propunerea ANAF urmărește formalizarea mai clară a elementelor care trebuie individualizate în cadrul procedurii: conduita persoanei vizate, obligațiile și perioada relevante, reaua-credință acolo unde legea o cere și legătura de cauzalitate cu imposibilitatea sau diminuarea recuperării creanței.
Proiectul este relevant pentru administratori, asociați, cesionari de active și grupuri în care o societate debitoare ajunge în dificultate sau insolvență. Până la adoptarea unei forme finale, companiile ar trebui să urmărească evoluția proiectului și să acorde atenție documentării deciziilor de management, transferurilor intragrup și măsurilor de redresare. Pasted text
Ce ar trebui să verifice companiile în această perioadă?
Noutățile din această toamnă arată o tendință comună: conformarea juridică devine tot mai dependentă de capacitatea companiei de a reacționa rapid și de a documenta deciziile luate.
Pentru unele companii, prioritatea va fi revizuirea procedurilor de cybersecurity și NIS2. Pentru altele, verificarea obligațiilor EUDR sau CBAM. Companiile implicate în tranzacții ar trebui să analizeze dacă noua procedură SFIA poate reduce o incertitudine fiscală înainte ca operațiunea să producă efecte, iar cele implicate în litigii trebuie să țină cont de modificările procedurale atunci când își stabilesc strategia.
În paralel, proiectele legislative trebuie diferențiate de normele deja în vigoare. O modificare aflată în transparență decizională poate justifica pregătirea internă, dar nu trebuie tratată ca o obligație juridică deja aplicabilă.
Pentru companii, întrebarea relevantă nu este doar „ce s-a schimbat?”, ci mai ales „ce trebuie să schimbăm noi, concret, în urma noilor reguli?”.
Comentarii