Situația de fapt
Prin contractul de vânzare-cumpărare de părți sociale, vânzătorii au cedat integral participația lor într-o societate din domeniul medical. Prețul total a fost de 950.000 euro, din care 100.000 euro au fost plasați într-un cont escrow, deschis la o bancă comercială în calitate de agent escrow, pe o perioadă de 2 ani de la data finalizării tranzacției.
Scopul escrow-ului era acoperirea eventualelor daune provenite din încălcarea declarațiilor și garanțiilor asumate de vânzători prin contract, în esență, o garanție că situația societății la momentul vânzării era cea descrisă.
Contractul de escrow prevedea că, la expirarea celor 2 ani, dacă nu apărea nicio daună comunicată agentului escrow, întregul fond se elibera automat vânzătorilor. Dacă apărea o daună, cumpărătorul putea reține suma corespunzătoare, cu condiția respectării procedurii contractuale de notificare.
Ce s-a întâmplat în practică
La aproximativ o lună după semnarea contractului de escrow, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a notificat societatea cu privire la obligații de plată aferente perioadei 2013–2015, anterior datei tranzacției, în valoare totală de circa 119.000 lei (principal și penalități). Era exact tipul de eveniment pentru care escrow-ul fusese constituit.
Problema: contractul prevedea la art. 6.3.3 că, din momentul în care cumpărătorul lua cunoștință de o astfel de pretenție a unui terț, avea obligația de a notifica vânzătorii în termen de 10 zile lucrătoare. Nerespectarea acestui termen atrăgea o sancțiune explicită: pierderea dreptului la despăgubire cu privire la acea pretenție.
Societatea achiziționată a primit notificarea instituției publice la data de 13 martie 2017. Prima notificare transmisă vânzătorilor de către cumpărător a fost expediată abia la 21 iunie 2017 — la mai bine de 3 luni distanță, față de termenul contractual de 10 zile lucrătoare.
La expirarea perioadei de 2 ani, din fondul escrow de 100.000 euro au fost eliberați vânzătorilor 75.303 euro. Diferența de 25.697 euro a fost reținută unilateral de cumpărător, invocând existența litigiului în curs cu casa de asigurări de sănătate.
Vânzătorii au acționat în judecată, solicitând plata restului de preț, plus dobânda legală penalizatoare.
Problemele juridice dezlegate de instanță
1. Cine are calitate procesuală pasivă?
Acțiunea a fost introdusă împotriva ambilor cumpărători. Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a celui de-al doilea cumpărător, reținând că acesta achitase integral suma ce îi revenea din preț (9.500 euro, aferentă a 5 părți sociale din 500), iar contractul de escrow fusese încheiat exclusiv cu primul cumpărător.
Instanța a clarificat totodată un principiu esențial: în materie contractuală, solidaritatea debitorilor nu se prezumă, ea trebuie prevăzută expres fie de lege, fie de contract. Contractul prevedea solidaritatea vânzătorilor, nu a cumpărătorilor. Prin urmare, cel de-al doilea cumpărător a fost exonerat din proces.
Temeiul legal: art. 36 Cod procedură civilă privind calitatea procesuală, coroborat cu regulile privind obligațiile solidare din Codul civil.
2. Era acțiunea prematură?
Primul cumpărător a invocat excepția prematurității: dreptul vânzătorilor de a primi restul de preț ar fi condiționat de soluționarea definitivă a litigiului cu casa de asigurări de sănătate, în curs la momentul judecății.
Instanța a respins excepția, reținând un argument de fond decisiv: pentru ca mecanismul de retenție din escrow să funcționeze, cumpărătorul trebuia să fi respectat el însuși obligația contractuală de notificare în 10 zile lucrătoare. Cum această obligație nu fusese respectată, cumpărătorul era decăzut din dreptul de a invoca condiția și, implicit, din dreptul de a refuza plata restului de preț.
Instanța a aplicat totodată principiul că excepția prematurității nu mai poate fi admisă dacă, anterior judecății, condiția invocată s-a împlinit sau dreptul a devenit actual prin alte împrejurări.
3. Fondul: efectul nerespectării termenului de notificare
Pe fond, instanța a reținut că art. 6.3.3 din contract era clar și neechivoc: termenul de 10 zile lucrătoare pentru notificarea vânzătorilor era un termen contractual cu sancțiune expresă, pierderea dreptului la despăgubire.
Cumpărătorul a susținut că vânzătorii aveau cunoștință despre litigiu anterior notificării formale. Instanța a înlăturat acest argument: sarcina probei notificării în termen revenea cumpărătorului, iar acesta nu a demonstrat că și-a îndeplinit obligația contractuală în cele 10 zile lucrătoare, conform condițiilor de formă prevăzute la art. 8.1 din contract (notificare scrisă, în limba română, comunicată prin mijloacele convenite).
Cumpărătorul a invocat și răspunderea vânzătorilor pentru vicii ascunse ale bunului vândut, în baza art. 1707 și 1714 Cod civil, argumentând că obligațiile față de casa de asigurări reprezentau defecte care reduceau valoarea societății. Instanța a înlăturat și această apărare: pe de o parte, cumpărătorul nu formulase cerere reconvențională pentru vicii ascunse; pe de altă parte, dreptul la despăgubire pentru viciile invocate era oricum pierdut ca efect al nerespectării obligației de notificare.
Instanța a obligat cumpărătorul la plata sumei reținute, plus dobânda legală penalizatoare de la data introducerii acțiunii, calculată conform art. 3 alin. 2 din OG nr. 13/2011 (rata de referință plus 4 puncte procentuale, aplicabilă raporturilor dintre o persoană fizică și un profesionist), plus cheltuielile de judecată.
Ce înseamnă această hotărâre în practică
Pentru cumpărători: clauzele de notificare din SPA și din contractele de escrow nu sunt formalități. Sunt obligații cu termen și cu sancțiune. Nerespectarea lor poate duce la pierderea integrală a dreptului de a reține escrow-ul, chiar dacă pretenția terțului este întemeiată. Sistemele interne de urmărire a notificărilor și a termenelor contractuale nu sunt opționale în perioada post-closing.
Pentru vânzători: o clauză de pierdere a dreptului la despăgubire prin nenotificare în termen este un instrument real de protecție, nu o prevedere decorativă. Merită negociată explicit și cu termen scurt, practica arată că funcționează.
Pentru ambele părți: solidaritatea în contractele de vânzare de părți sociale nu se prezumă pentru cumpărători. Dacă se dorește răspunderea solidară a mai multor cumpărători, aceasta trebuie prevăzută expres în contract.
Pentru structurarea escrow-ului: procedura de activare a mecanismului de retenție, termenele, forma notificărilor, condițiile de eliberare, trebuie redactată cu aceeași atenție ca restul SPA-ului. Ambiguitatea sau lacunele în această procedură se rezolvă, de regulă, în detrimentul părții care încearcă să rețină fondul.
Concluzie
Această speță ilustrează un principiu pe care îl întâlnim frecvent în litigiile post-M&A: mecanismele de protecție contractuală funcționează numai dacă sunt activate corect și la timp. Un escrow bine structurat poate deveni inoperabil nu pentru că garanțiile au fost respectate, ci pentru că procedura contractuală de activare a fost ignorată.
Dacă ești în faza de negociere a unui SPA care include un mecanism de escrow sau dacă ai o dispută privind eliberarea unui fond escrow, ne poți contacta la contact@popsiasociatii.ro.
Comentarii