Retragerea asociaților din societățile cu răspundere limitată

Contractului de societate (affectio societatis) acel element esențial, reprezentând voința comună a asociaților de a colabora în vederea realizării unui scop patrimonial, cunoaște adesea o eroziune a mediului de afaceri. Când această coeziune se fracturează, retragerea asociaților dintr-o societate cu răspundere limitată (SRL) devine o soluție juridică pertinentă. Acest proces, complex prin natura sa și adesea subreglementat, este detaliat în Legea nr. 31/1990 privind societățile (LS), în special prin prevederile art. 226 alin. (3), cu precădere, ipoteza retragerii unui asociat cu acordul tuturor celorlalți, aspecte legate de sfera de aplicare a legii, momentul la care se raportează valoarea drepturilor și modalitățile de calcul ale acestora.

Cadru legal

Instituția retragerii unui asociat este reglementată în principal de Titlul V al Legii societăților, intitulat "Excluderea și retragerea asociaților" (art. 222 - art. 226 LS), care constituie legea specială în materie. De asemenea, Codul Civil, prin art. 1929 alin. (1), oferă dreptul comun aplicabil societăților, conform art. 1887 C. civ. și art. 291 LS, care stipulează că "prevederile din prezenta lege se completează cu dispozițiile Codului civil și ale Codului de procedură civilă."

Conform art. 226 alin. (1) lit. b) LS, un asociat se poate retrage dintr-un SRL "cu acordul tuturor celorlalți asociați". Această formă de retragere, numită și retragere convențională, își are rădăcinile în caracterul contractual al societății: la fel cum asocierea este rezultatul unui acord de voințe, și dez-asocierea ar trebui să urmeze aceeași logică (mutuus consensus – mutuus disensus).

Art. 226 alin. (3) LS detaliază modul în care se stabilesc drepturile asociatului retras: "Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal." Deși acest alineat pare a avea o aplicabilitate generală, în studiul de față ne concentrăm pe ipoteza retragerii cu acordul tuturor celorlalți asociați.

În această ipoteză, retragerea se poate produce oricând în cursul existenței societății, cu condiția ca asociatul interesat să obțină acordul unanim al celorlalți asociați. Acest acord se materializează, de regulă, printr-o hotărâre a adunării asociaților adoptată cu unanimitate, care va dispune atât asupra retragerii în sine, cât și asupra modalității de determinare a drepturilor asociatului retras și a modificării actului constitutiv. Dacă drepturile nu sunt stabilite prin hotărâre, acestea pot fi determinate ulterior prin acordul asociaților, de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de instanța de judecată.

Drepturilor asociatului retras

Retragerea unui asociat marchează încetarea calității sale de membru și nașterea drepturilor de retragere, care reprezintă o compensație patrimonială pentru părțile sociale deținute. Stabilirea momentului exact la care aceste drepturi devin efective este crucială. Deși Legea societăților nu conține reglementări explicite în acest sens, art. 1929 alin. (1) C. civ. vine în completare, stipulând că "un asociat care își pierde calitatea altfel decât prin cesiune sau executarea silită a părților sale în societate poate obține valoarea părților sale de la data încetării calității de asociat".

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții, rezultă că:

1. Nașterea drepturilor de retragere: Acestea se nasc la data încetării calității de asociat. În cazul retragerii convenționale, reglementate de art. 226 alin. (1) lit. b) LS, acest moment este cel al obținerii acordului unanim al celorlalți asociați, concretizat prin hotărârea adunării asociaților.
2. Exigibilitatea drepturilor: Valoarea părților sociale va fi plătită imediat ce a fost stabilită.
3. Curgerea dobânzilor: Dobânzile legale se datorează de la data încetării calității de asociat, chiar dacă valoarea exactă a drepturilor este stabilită ulterior. Această prevedere este crucială, transformând drepturile de retragere într-o creanță certă a asociatului retras asupra societății de la momentul aprobării retragerii, chiar dacă nu este încă lichidă și exigibilă.

Prin urmare, dacă hotărârea adunării asociaților, care aprobă retragerea, nu conține alte termene sau condiții, retragerea își produce efectele între părți (asociatul retras, ceilalți asociați și societate) pe data adoptării hotărârii. La această dată, asociatul își pierde calitatea și devine creditorul societății pentru contravaloarea părților sociale. Față de terți, retragerea devine opozabilă din momentul înregistrării modificărilor în Registrul Comerțului.

Modalități de calcul 

Titlul V al Legii societăților nu oferă o metodologie detaliată pentru evaluarea drepturilor de retragere. Singura referire directă se regăsește în art. 226 alin. (3) LS, care menționează că stabilirea valorii se face prin:

1. Acordul asociaților: Aceasta implică fie o estimare directă prin negociere, fie acceptarea unei valori determinate de un expert desemnat de aceștia.
2. Tribunal: În caz de neînțelegere, instanța va stabili valoarea, de regulă, pe baza unui raport de expertiză.

Deși art. 134 alin. (4) LS oferă o metodologie de evaluare pentru retragerea acționarilor din societățile pe acțiuni (prin expert independent, folosind cel puțin două metode de evaluare recunoscute), aceste prevederi sunt de strictă aplicare și nu sunt direct aplicabile tuturor formelor de retragere din SRL.

Cu toate acestea, legislația românească oferă dispoziții relevante prin analogie. Art. 251^26 - art. 251^30 LS, precum și art. 251^45 - art. 251^49 LS și art. 251^65 - art. 251^69 LS, reglementează retragerea asociaților în cazul fuziunilor, transformărilor sau divizărilor transfrontaliere și sunt aplicabile direct și societăților cu răspundere limitată. Aceste articole stipulează că drepturile asociatului retras sunt calculate de unul sau mai mulți experți independenți (evaluatori autorizați), conform Ordonanței Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor.

Ordonanța Guvernului nr. 24/2011 definește "evaluarea" ca activitatea de estimare a valorii, materializată într-un raport de evaluare, realizat conform standardelor specifice. Conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 24/2011, experții evaluatori desfășoară activități de evaluări de bunuri, de întreprinderi, de acțiuni și de alte instrumente financiare.

În acest context, evaluarea de întreprindere este considerată cea mai completă și complexă metodă, deoarece include analiza tuturor activelor (corporale și necorporale), a pasivelor și a potențialului de viabilitate și profit al afacerii. Recent, prin Ordinul nr. 1190/2023 al Ministerului Justiției, a fost introdusă specializarea "Evaluare de întreprinderi" în nomenclatorul experților tehnici judiciari, consolidând astfel această metodologie ca o uzanță recunoscută.

Prin urmare, în lipsa unui acord direct între asociați sau a unei reglementări exprese în actul constitutiv, atunci când valoarea drepturilor asociatului retras din SRL este stabilită de un expert sau de tribunal, se impune ca această evaluare să se facă prin raportare la valoarea întreprinderii, utilizând metode de evaluare recunoscute de standardele în vigoare. Această abordare asigură o determinare justă și echitabilă a drepturilor patrimoniale ale asociatului care se retrage.

Concluzie

Declinul affectio societatis și retragerea asociaților din SRL reprezintă o realitate frecventă în dinamica relațiilor de afaceri. Noul cadru legislativ, deși nu perfect, oferă soluții mai clare pentru gestionarea acestor situații. Asociații sunt încurajați să anticipeze posibilele divergențe și să stabilească, încă din actul constitutiv, clauze precise privind condițiile și modalitățile de retragere, precum și de evaluare a drepturilor. În lipsa unor astfel de prevederi, acordul unanim al asociaților rămâne soluția optimă, fie pentru stabilirea directă a valorii, fie pentru desemnarea unui expert. În ultimă instanță, intervenția tribunalului, bazată pe o expertiză de evaluare a întreprinderii, asigură un mecanism de rezolvare a neînțelegerilor.