Contestarea tabelului de creanțe – strategie juridică

De admin , 23 februarie, 2026

În procedura insolvenței, tabelul de creanțe nu este doar o listă a creditorilor, ci documentul care stabilește raportul de forțe dintre aceștia, ordinea de distribuire a sumelor și, în multe cazuri, chiar controlul asupra procedurii.
 De aceea, contestarea tabelului nu este o etapă formală, ci unul dintre cele mai importante instrumente strategice aflate la dispoziția creditorilor și a debitorului.

O creanță admisă sau respinsă în mod eronat poate influența decisiv votul asupra planului de reorganizare, șansele de recuperare a sumelor și durata procedurii.

 

1. Ce reprezintă tabelul de creanțe în procedura insolvenței

Tabelul de creanțe este documentul întocmit de administratorul sau lichidatorul judiciar care cuprinde:

  • creditorii îndreptățiți să participe la procedură;
  • valoarea creanțelor;
  • rangul de prioritate;
  • caracterul creanței (garantată, bugetară, salarială, chirografară).

     

Din perspectivă juridică, acesta produce efecte directe asupra:

  • dreptului de vot în adunarea creditorilor;
  • participării la distribuiri;
  • confirmării planului de reorganizare.

     

Temei juridic:
 Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

 

2. Cine poate formula contestație și în ce termen

Contestația poate fi formulată de:

  • creditorii înscriși în tabel;
  • creditorii ale căror creanțe au fost respinse sau înscrise parțial;
  • debitor;
  • administratorul special.

     

Termenul este unul strict și curge de la publicarea tabelului în BPI.

👉 Nerespectarea termenului conduce, de regulă, la pierderea definitivă a posibilității de modificare a tabelului.

 

3. Ce se poate contesta în mod concret

Contestația poate viza:

  • existența creanței;
  • cuantumul acesteia;
  • rangul de prioritate;
  • caracterul garantat sau chirografar;
  • dobânzile și penalitățile admise.

     

👉 În practică, cele mai frecvente situații sunt:

  • înscrierea unor creanțe prescrise;
  • recunoașterea unor garanții nevalabile;
  • majorarea nejustificată a valorii creanței;
  • înscrierea unor creanțe litigioase ca fiind certe.

     

 

4. Impactul strategic al contestării tabelului

Contestarea tabelului nu urmărește doar corectarea unei erori, ci poate avea efecte majore asupra întregii proceduri:

  • modificarea structurii masei credale;
  • schimbarea majorităților de vot;
  • influențarea adoptării sau respingerii planului de reorganizare;
  • creșterea gradului de recuperare.

     

👉 În anumite cazuri, eliminarea unei creanțe semnificative poate schimba creditorul majoritar și direcția procedurii.

 

5. Probațiunea – elementul decisiv

Instanța soluționează contestația pe baza:

  • documentelor justificative ale creanței;
  • contractelor și garanțiilor;
  • evidențelor contabile;
  • corespondenței comerciale.

     

Lipsa unei documentații complete conduce frecvent la respingerea contestației.

👉 Spre deosebire de dreptul comun, timpul pentru administrarea probelor este limitat, ceea ce impune o pregătire riguroasă încă din faza analizei tabelului preliminar.

 

6. Riscurile necontestării tabelului

Neformularea contestației în termen determină:

  • definitivarea tabelului;
  • pierderea dreptului de a mai invoca ulterior apărări privind creanța;
  • acceptarea implicită a rangului și valorii acesteia.

     

Din perspectivă economică, aceasta poate însemna:

  • diminuarea sumelor recuperate;
  • pierderea controlului asupra procedurii;
  • imposibilitatea influențării planului de reorganizare.

     

 

7. Când devine contestarea o decizie strategică

Contestarea tabelului este esențială atunci când:

  • există creanțe care pot modifica majoritățile de vot;
  • se urmărește confirmarea sau blocarea unui plan de reorganizare;
  • sunt contestate garanții care afectează ordinea de distribuire;
  • există suspiciuni privind creanțe afiliate.

     

Nu orice contestație este oportună – o strategie greșită poate:

  • prelungi procedura;
  • genera costuri suplimentare;
  • afecta relația cu ceilalți creditori.

     

 

Concluzie

În insolvență, tabelul de creanțe este echivalentul structurii de putere dintr-o tranzacție M&A: el determină cine decide, cine recuperează și în ce proporție.

Contestarea acestuia nu este o reacție procedurală, ci un instrument juridic strategic care trebuie utilizat rapid, fundamentat și corelat cu obiectivul economic al creditorului sau al debitorului.

În lipsa unei analize imediate după publicarea tabelului preliminar, o eroare aparent minoră poate deveni definitivă și poate influența ireversibil rezultatul procedurii.

 

Comments