Pentru mulți antreprenori, o factură neplătită nu este doar o problemă juridică, ci una de cash-flow. În acest context, ordonanța de plată este una dintre cele mai eficiente proceduri puse la dispoziția creditorilor de legislația română.
Aceasta permite recuperarea rapidă a creanțelor clare, lichide și exigibile, fără un proces de durată.
1. Ce este ordonanța de plată
Ordonanța de plată este o procedură specială reglementată de:
- OUG nr. 119/2007;
art. 1.013–1.024 Cod procedură civilă.
Scopul ei este soluționarea rapidă a litigiilor privind plata unor sume de bani, atunci când creanța nu este serios contestată.
2. Când se poate folosi ordonanța de plată
Procedura este disponibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- creanța este certă (există documente clare);
- creanța este lichidă (suma este determinată);
- creanța este exigibilă (termenul de plată a expirat).
👉 Se aplică frecvent pentru:
- facturi comerciale;
- contracte de servicii;
- chirii;
- împrumuturi.
3. Ce documente sunt necesare
Pentru introducerea cererii sunt necesare, în principal:
- contractul sau comanda acceptată;
- facturile emise;
- dovada livrării sau prestării serviciilor;
- corespondența relevantă (e-mailuri, notificări).
Instanța analizează cauza preponderent pe bază de înscrisuri, fără administrarea unui probatoriu complex.
4. Limitele procedurii
Ordonanța de plată nu este aplicabilă dacă:
- debitorul formulează apărări serioase asupra fondului;
- există litigii complexe;
- sunt necesare expertize sau probe extinse.
În astfel de cazuri, instanța poate respinge cererea, fără a afecta dreptul creditorului de a introduce o acțiune de drept comun.
5. Ordonanța de plată vs. cererea de chemare în judecată
Ordonanța de plată | Acțiunea de drept comun |
Procedură rapidă | Procedură de durată |
Probe limitate | Probe complexe |
Costuri reduse | Costuri mai ridicate |
Executare rapidă | Hotărâre definitivă după ani |
Comments