În practica recuperării creanțelor, una dintre cele mai frecvente și costisitoare erori este acționarea prea târziu. Nu lipsa unui titlu, nu insolvabilitatea debitorului, ci prescripția este, de multe ori, motivul pentru care un creditor pierde definitiv dreptul de a-și recupera banii.
Prescripția nu stinge datoria în sine, dar stinge dreptul de a o mai cere pe cale judiciară. Cu alte cuvinte, creanța există, dar nu mai poate fi valorificată legal.
1. Prescripția generală a creanțelor – regula celor 3 ani
Potrivit art. 2.517 Cod civil, termenul general de prescripție este de 3 ani, dacă legea nu prevede un termen special.
În materie comercială, acest termen se aplică, de regulă, pentru:
- facturi neplătite;
- împrumuturi între profesioniști;
- prestații de servicii;
- chirii, redevențe, comisioane.
Când începe să curgă termenul?
Termenul de prescripție începe să curgă de la data la care creanța devine exigibilă, adică din momentul în care creditorul putea cere plata efectivă (art. 2.523 Cod civil).
👉 Exemplu practic:
O factură scadentă la 30.03.2023 se prescrie, în principiu, la 30.03.2026, dacă nu intervine o cauză de întrerupere sau suspendare.
2. Întreruperea prescripției: când termenul se „resetează”
Prescripția poate fi întreruptă, ceea ce înseamnă că termenul de 3 ani începe să curgă din nou, integral.
Conform art. 2.537 Cod civil, prescripția se întrerupe prin:
- introducerea unei cereri de chemare în judecată;
- formularea unei cereri de executare silită;
- recunoașterea datoriei de către debitor.
Efect juridic:
După întrerupere, începe un nou termen de prescripție, indiferent cât timp trecuse anterior.
👉 Atenție: simplele notificări sau somații extrajudiciare NU întrerup prescripția, dacă nu sunt urmate de acte procedurale sau de recunoașterea datoriei.
3. Suspendarea prescripției: când timpul „se oprește”
Spre deosebire de întrerupere, suspendarea nu șterge timpul trecut, ci doar îl pune pe pauză.
Potrivit art. 2.532 Cod civil, prescripția se suspendă în situații precum:
- cazuri de forță majoră;
- imposibilitatea temporară de a acționa;
- raporturi juridice speciale (ex. între soți, părinți și copii).
După încetarea cauzei de suspendare, termenul își continuă cursul, adunând perioada rămasă.
4. Recunoașterea datoriei – cel mai frecvent „salvator” al creanței
Recunoașterea datoriei este una dintre cele mai importante cauze de întrerupere a prescripției (art. 2.538 Cod civil).
Aceasta poate fi:
- expresă: e-mail, mesaj scris, document semnat, eșalonare;
- tacită: plăți parțiale, solicitarea unui termen de plată.
👉 Un simplu e-mail de tipul „voi achita luna viitoare” este suficient pentru a întrerupe prescripția și a reporni termenul de 3 ani.
5. Consecințele prescripției: ce pierde creditorul
Dacă termenul de prescripție s-a împlinit:
- debitorul poate invoca prescripția în instanță;
- cererea creditorului va fi respinsă;
- creanța devine practic nerecuperabilă juridic.
Instanța nu aplică prescripția din oficiu, dar o va admite imediat dacă este invocată de debitor.
Concluzie
Prescripția nu este un detaliu tehnic, ci un risc major de business. Monitorizarea termenelor, documentarea comunicărilor cu debitorii și acționarea la timp fac diferența dintre o creanță recuperată și una pierdută definitiv.
- Loghează-te sau înregistrează-te să postezi comentarii
Comments