Administratorul unei firme scapă de plata datoriilor societății: ce a decis Curtea de Apel București și ce este important de reținut

Administratorul unei firme scapă de plata datoriilor societății: ce a decis Curtea de Apel București și ce este important de reținut

Atunci când o firmă ajunge în insolvență, administratorul este adesea primul vizat pentru acoperirea datoriilor rămase neplătite. Legea insolvenței permite atragerea răspunderii personale dacă acesta a gestionat în mod defectuos afacerea, a ascuns acte, nu a ținut contabilitatea sau a produs intenționat starea de insolvență.
 Însă nu orice administrator este responsabil automat. Pentru a fi obligat să suporte pasivul, trebuie dovedite fapte grave și respectate condițiile procedurale impuse de lege.

O decizie recentă a Curții de Apel București arată exact acest lucru: dacă nu există dovezi certe ale faptei imputate sau dacă procedura nu este respectată, administratorul nu poate fi tras la răspundere personală.

1. Contextul cauzei: lichidatorul cere atragerea răspunderii administratorului

În dosarul analizat, lichidatorul judiciar a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor unei societăți aflate în insolvență, pe motiv că aceștia:

• nu ar fi predat documentele contabile;
• ar fi condus societatea defectuos;
• ar fi contribuit la apariția stării de insolvență.
   

Conform hotărârii, lichidatorul a indicat dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 (fostul art. 138 din Legea 85/2006), care stabilesc situațiile în care administratorii pot fi obligați să acopere pasivul societății.

2. Ce susținea creditorul și de ce?

Creditorul a argumentat că administratorii:

• nu au pus la dispoziție actele contabile,
• nu au justificat tranzacții,
• ar fi ascuns active ale firmei,
• și astfel ar fi contribuit la insolvență.
   

În opinia lichidatorului, simplele suspiciuni legate de lipsa evidențelor contabile ar fi suficiente pentru atragerea răspunderii.

3. Poziția administratorului: lipsa oricărei culpe

Administratorul a contestat cererea, arătând că:

• societatea nu desfășurase activitate în ultimii ani;
• actele contabile existente au fost predate;
• insolvența a fost cauzată de factori economici externi, nu de conduita sa;
• nu există nicio probă care să confirme că ar fi ascuns bunuri sau ar fi deturnat resursele firmei.
  
  Curtea de Apel a analizat toate înscrisurile depuse, inclusiv extrase ONRC și procese-verbale de predare-primire din dosar.

4. Ce spune legea despre răspunderea administratorului?

Art. 169 din Legea 85/2014 enumeră taxativ situațiile în care administratorul poate fi obligat să suporte datoriile societății, precum:

• folosirea bunurilor firmei în interes personal (lit. a);
• continuarea unei activități care ducea evident la insolvență (lit. c);
• ținerea unei contabilități fictive sau dispariția documentelor (lit. d);
• deturnarea/ascunderea unei părți din active (lit. e);
• orice altă faptă cu intenție care duce la insolvență (lit. h).
   

Însă simpla lipsă a unor acte contabile nu este automat o faptă imputabilă. Trebuie demonstrată intenția sau culpa gravă.

5. Curtea de Apel: nu există nicio probă că administratorul a provocat insolvența

În analiza instanței se reține clar:

• lichidatorul nu a dovedit că administratorul ar fi ascuns documente;
• nu s-a prezentat nicio dovadă că el ar fi folosit bunurile firmei în interes personal;
• nu există probe privind activități frauduloase;
• insolvența a survenit în context economic, nu prin acțiunile lui.
   

Mai mult, documentele contabile solicitate fie nu existau pentru perioada menționată, fie nu erau relevante, societatea neavând activitate.

Curtea notează pe pag. 7 că "neîntocmirea evidențelor contabile este un indiciu, dar nu o dovadă a intenției de fraudă" și nu poate fundamenta singură atragerea răspunderii.

6. Procedura a fost greșit aplicată de lichidator

Instanța subliniază și aspecte procedurale esențiale:

• lichidatorul nu a făcut dovada notificării corecte;
• nu a indicat concret fapta imputată fiecărui administrator;
• cererea a fost formulată fără suficiente dovezi, în contradictoriu cu dispozițiile art. 169 alin. 2 din Legea 85/2014.
   

Concluzia instanței: cererea este nefondată.

7. Soluția Curții de Apel București (Decizia nr. 1127/30.05.2018)

Curtea:

• admite apelul administratorului;
• respinge cererea lichidatorului de atragere a răspunderii patrimoniale;
• stabilește că administratorul nu va plăti datoriile societății;
• anulează hotărârea primei instanțe.
  
   

Pe scurt: administratorul a fost exonerat complet de orice obligație de plată.

Curtea de Apel București a stabilit clar: administratorul nu poate fi obligat să plătească datoriile firmei doar pe baza suspiciunilor.
 Lichidatorul trebuie să dovedească fapte concrete, intenție sau culpă gravă și o legătură directă între acestea și insolvență.

În lipsa probelor, răspunderea patrimonială nu poate fi atrasă. De aceea, în acest caz, administratorul a fost exonerat complet.