În tranzacțiile de fuziuni și achiziții, alegerea structurii juridice nu este un simplu detaliu tehnic, ci o decizie strategică cu impact direct asupra riscurilor asumate, tratamentului fiscal și gradului de protecție al cumpărătorului. Cele două modele clasice – asset deal și share deal – presupun logici juridice diferite și generează consecințe distincte atât la momentul tranzacției, cât și post-closing.
În practică, confuzia dintre cele două conduce frecvent la așteptări greșite și litigii ulterioare.
1. Ce presupune un share deal: ce cumperi, de fapt
Într-un share deal, cumpărătorul achiziționează părțile sociale sau acțiunile societății-țintă.
Din perspectivă juridică:
- societatea rămâne aceeași persoană juridică;
- toate drepturile și obligațiile acesteia continuă să existe;
- se transferă controlul, nu activele individuale.
👉 Practic, cumpărătorul preia:
- istoricul juridic complet al societății;
- toate contractele existente;
- pasivele cunoscute și necunoscute;
- riscurile fiscale, de muncă, de mediu etc.
Temei juridic:
- Legea nr. 31/1990 (pentru structura societară);
- art. 1.350 și urm. Cod civil – răspunderea contractuală, relevantă pentru garanții.
2. Ce presupune un asset deal: ce se transferă efectiv
Într-un asset deal, obiectul tranzacției îl reprezintă active individual determinate, nu societatea ca atare.
Pot fi transferate:
- bunuri imobile sau mobile;
- echipamente, stocuri;
- contracte (cu acordul părților);
- licențe și drepturi de proprietate intelectuală.
👉 Cumpărătorul:
- NU preia automat datoriile societății vânzătoare;
- NU dobândește istoricul juridic complet;
dobândește doar activele expres indicate.
Din punct de vedere juridic, transferul se supune regulilor:
- art. 1.652 și urm. Cod civil (vânzarea);
- regimului cesiunii de contract, unde este cazul.
3. Diferențe fiscale esențiale
Share deal
- impozitarea are loc, de regulă, la nivelul vânzătorului;
- pot apărea implicații privind impozitul pe câștigul de capital;
- riscurile fiscale istorice rămân în societate.
Asset deal
- TVA poate deveni relevant (în funcție de natura activelor);
- pot apărea taxe de transfer (ex. imobile);
se permite, uneori, optimizarea fiscală prin selecția activelor.
👉 Alegerea structurii are impact direct asupra:
- costului total al tranzacției;
- cash-flow-ului;
- riscului fiscal post-closing.
4. Riscurile ascunse pentru cumpărător
În share deal:
- datorii fiscale istorice nedeclarate;
- litigii latente;
- obligații de muncă sau SSM;
- riscuri de conformare.
Protecția se realizează exclusiv prin:
- due diligence;
- declarații și garanții;
- clauze de indemnizare.
În asset deal:
- imposibilitatea transferului unor contracte-cheie;
- pierderea autorizațiilor sau licențelor;
- riscuri de continuitate operațională.
5. Când este preferabil fiecare model
Share deal – preferabil când:
- businessul depinde de contracte existente;
- continuitatea este esențială;
- societatea este „curată” din punct de vedere juridic și fiscal.
Asset deal – preferabil când:
- există riscuri istorice semnificative;
- se dorește preluarea doar a unor active;
tranzacția vizează restructurare sau salvare de business.
Concluzie
Asset deal și share deal nu sunt simple etichete juridice, ci mecanisme diferite de alocare a riscului. Alegerea structurii potrivite trebuie făcută înainte de negocierea prețului, nu după identificarea problemelor. În lipsa unei analize juridice și fiscale integrate, structura tranzacției poate deveni principalul risc al acesteia.
Comments