În tranzacțiile de fuziuni și achiziții, procesul de due diligence juridic reprezintă un instrument esențial pentru evaluarea riscurilor și pentru protejarea intereselor părților. Din perspectivă legală, acesta nu este doar o etapă preliminară, ci un mecanism care influențează direct structura tranzacției, prețul, garanțiile și răspunderea contractuală.
În practică, numeroase litigii post-tranzacție au la bază erori comise în faza de due diligence. În cele ce urmează, analizăm cele mai frecvente greșeli, raportate la cadrul juridic aplicabil, și consecințele acestora.
1. Tratarea due diligence-ului ca o formalitate, fără analiză juridică reală
Una dintre cele mai comune greșeli este abordarea due diligence-ului ca o etapă pur administrativă, fără o evaluare juridică aprofundată a riscurilor.
Din perspectivă legală, această abordare este problematică în contextul:
- art. 1.270 Cod civil – principiul forței obligatorii a contractului;
- art. 1.271 Cod civil – asumarea riscurilor contractuale.
Consecință juridică:
Riscurile neidentificate devin riscuri asumate contractual, iar invocarea ulterioară a necunoașterii acestora este, de regulă, lipsită de efect.
2. Delimitarea incompletă a ariei de analiză juridică
Un due diligence juridic corect trebuie să acopere, în mod coerent:
- structura societară și actele constitutive (Legea nr. 31/1990);
- contractele semnificative și clauzele restrictive;
- litigiile și procedurile administrative;
- raporturile de muncă (Codul muncii);
- autorizațiile și conformarea legală;
- drepturile de proprietate intelectuală.
Omiterea unor arii relevante contravine scopului due diligence-ului ca instrument de prevenție juridică.
Consecință juridică:
Pot apărea nulități contractuale, imposibilitatea executării unor obligații sau pierderea unor drepturi esențiale ulterior finalizării tranzacției.
3. Acceptarea declarațiilor vânzătorului fără verificări independente
În practică, unele analize se bazează excesiv pe declarațiile vânzătorului, fără verificări în registre publice sau baze de date oficiale.
Această practică este riscantă în contextul:
- art. 1.358 Cod civil – răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin informații inexacte;
- art. 1.214 Cod civil – eroarea ca viciu de consimțământ, dificil de invocat dacă riscul putea fi cunoscut.
Consecință juridică:
Cumpărătorul poate fi lipsit de protecție juridică dacă se constată că informațiile puteau fi verificate în mod rezonabil.
4. Ignorarea impactului juridic al riscurilor identificate
O greșeală frecventă constă în identificarea formală a riscurilor, fără analizarea efectelor lor concrete asupra tranzacției.
Din punct de vedere juridic, riscurile trebuie corelate cu:
- mecanisme de ajustare a prețului;
- clauze de garanții și indemnizații;
- condiții suspensive sau rezolutorii.
În lipsa acestei corelări, concluziile due diligence-ului rămân fără efect practic.
Consecință juridică:
Riscurile identificate nu sunt acoperite contractual, iar recuperarea eventualelor prejudicii devine dificilă sau imposibilă.
5. Neintegrarea concluziilor due diligence-ului în contractul de tranzacție
Din perspectiva dreptului civil, protecția juridică rezultă exclusiv din clauzele contractuale asumate de părți.
În conformitate cu:
- art. 1.163 Cod civil – libertatea contractuală;
- art. 1.350 Cod civil – răspunderea contractuală,
riscurile identificate trebuie reflectate explicit în:
- declarații și garanții;
- clauze de limitare a răspunderii;
- mecanisme de despăgubire.
Consecință juridică:
Fără transpunerea contractuală, due diligence-ul rămâne un exercițiu teoretic, fără valoare juridică efectivă.
6. Subestimarea rolului consultanței juridice specializate în M&A
Due diligence-ul juridic nu este un proces standardizat, ci unul adaptat fiecărei tranzacții. Lipsa unei echipe cu experiență în fuziuni și achiziții poate conduce la interpretări greșite ale riscurilor.
Consecință juridică:
Structura tranzacției poate fi inadecvată, iar părțile pot ajunge în litigii costisitoare ulterior finalizării acesteia.
7. Concluzie: importanța due diligence-ului juridic în protecția tranzacțiilor
Un due diligence juridic realizat corect:
- identifică riscuri reale, nu doar formale;
- permite structurarea adecvată a tranzacției;
- fundamentează mecanismele de protecție contractuală;
- reduce semnificativ riscul litigiilor post-tranzacție.
Din perspectivă juridică, due diligence-ul nu este o simplă etapă premergătoare semnării contractului, ci un instrument esențial de gestionare a riscului și de protejare a investiției.
- Loghează-te sau înregistrează-te să postezi comentarii
Comments