Sistemul RO e-Transport

Sancțiuni pentru nerespectarea cerințelor ordonanței, cum ar fi neîncărcarea datelor în platforma e-Transport și neprezentarea codului UIT la cerere

De la aparitia Ordonanței de urgență nr. 41/2022, care a introdus sistemul RO e-Transport în România, au aparut o sedrie de probleme juridice privind transporturile de bunuri. 

Ordonanța nr. 41/2022 a aparut ca o necesitate in vederea implementarii unui sistem informatic pentru supravegherea transporturilor de bunuri, cu scopul de a crește colectarea taxelor și de a preveni comerțul ilicit. Principalele bunuri vizate sunt cele cu risc fiscal ridicat, iar comercianții pot fi tentați să evite plata taxelor. În esență, noul sistem urmărește să intensifice măsurile împotriva fraudei și evaziunii fiscale în contextul digitalizării. Cu toate acestea, noile cerințe administrative pot fi considerate ca fiind excesive.

Ordonanța stipulează că sistemul e-Transport monitorizează transporturile rutiere interne de bunuri cu risc fiscal ridicat și transporturile internaționale de bunuri. Utilizatorii au obligația să declare datele privind bunurile transportate, pe baza cărora se emite un cod UIT. Acest cod trebuie utilizat în termen de 5 zile calendaristice pentru transporturile interne și 15 zile pentru achizițiile intracomunitare. Utilizarea codului UIT după expirarea valabilității este interzisă.

Înainte de modificarea prin OUG nr. 43/2024, articolul 13 prevedea sancțiuni pentru nerespectarea cerințelor ordonanței, cum ar fi neîncărcarea datelor în platforma e-Transport și neprezentarea codului UIT la cerere. Neprezentarea codului UIT sau neîncărcarea datelor erau sancționate cu amenzi între 10.000 și 50.000 lei pentru persoane fizice și între 20.000 și 100.000 lei pentru persoane juridice, alături de confiscarea bunurilor nedeclarate.

Un aspect problematic al ordonanței este nivelul sancțiunilor și modul de reglementare a contravențiilor. Sistemul e-Transport are un caracter pur administrativ, vizând facilitarea monitorizării transportului de mărfuri. Nerespectarea obligațiilor poate fi rezultatul unei simple neglijențe, fără intenția de a comite fraude. În plus, ordonanța nu clarifică în mod adecvat condițiile subiective pentru reținerea unei contravenții, ceea ce poate duce la aplicarea arbitrară a sancțiunilor.

Confiscarea, ca pedeapsă complementară, este problematică prin faptul că se aplică indiferent de circumstanțele faptei, ceea ce poate duce la disproporționalitate. În unele cazuri, poate fi considerată excesivă, având în vedere gravitatea redusă a contravenției. 

Ca răspuns la criticile aduse, a aparut OUG nr. 43/2024 care a introdus o modificare prin care se elimină sancțiunea confiscării în cazul în care contravenția este constatată ulterior încheierii transportului, iar bunurile au fost înregistrate în documentele contabile corespunzătoare.

Căi de atac împotriva sancțiunilor

Potrivit Ordonanței nr. 2/2001, plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor se pot depune în termen de 15 zile de la comunicarea acestora. Plângerea se depune la judecătoria competentă și suspendă executarea sancțiunii. În cazul în care o contravenție este considerată o „acuzație în materie penală” conform Curții Europene a Drepturilor Omului, se va aplica principiul legii mai favorabile pentru faptele aflate în judecată după 30 aprilie 2024.

Aplicarea Sancțiunii Avertismentului în Contravenții Conform O.G. nr. 2/2001

Regimul sancționator al contravențiilor este reglementat prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002. Acest cadru legislativ stabilește criteriile de individualizare a sancțiunii, de care trebuie să țină seama agentul constatator.

Reglementarea Avertismentului

Conform art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică atunci când fapta este de gravitate redusă. Art. 5 alin. (2) lit. a) și art. 7 alin. (3) stabilesc că avertismentul poate fi aplicat chiar dacă actul normativ specific contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune.

Această interpretare a fost confirmată de instanțe care au aplicat avertismentul pentru contravenții reglementate de acte normative care nu fac referire explicită la această sancțiune, cum ar fi: Codul muncii, Codul vamal, Codul de procedură fiscală, Legea nr. 677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, și altele.

Practică Judiciară Relevată

Instanțele de judecată au confirmat aplicarea sancțiunii avertismentului în diverse spețe, după cum urmează:

1. Codul Muncii: În cazul unei contravenții pentru angajare fără contract de muncă, o amendă de 10.000 lei a fost înlocuită cu un avertisment, considerând că sancțiunea inițială era disproporționată față de pericolul social al faptei. Instanța a avut în vedere împrejurările concrete și circumstanțele personale ale contravenientului.
2. Codul Vamal: O amendă pentru depășirea duratei tranzitului prin România a fost schimbată în avertisment, având în vedere circumstanțele obiective (defecțiunea vehiculului).
3. Legea nr. 677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal: Instanța a decis înlocuirea unei amenzi de 1.500 lei cu avertismentul, apreciind că nu s-au produs vătămări concrete și că autoritatea se afla la prima abatere.
4. Codul de Procedură Fiscală: Judecătoria Orșova a înlocuit o amendă de 12.000 lei aplicată pentru nedepunerea la termen a declarațiilor fiscale cu sancțiunea avertismentului, argumentând că sancțiunea inițială era excesivă în raport cu fapta.

Concluzie

Instanțele din România au flexibilizat aplicarea sancțiunilor contravenționale, optând pentru avertisment în cazurile unde actele normative nu specifică această opțiune, dar faptele sunt de gravitate redusă. Acest lucru reflectă interpretarea O.G. nr. 2/2001, care permite sancțiuni proporționale și individualizate, în funcție de gravitatea faptei, împrejurările concrete și circumstanțele personale ale contravenientului.